De ce politicile de resurse umane nu ar trebui sa te impiedice sa reangajezi un fost angajat?
Ni s-a intamplat tuturor sau multora, in orice caz. Intr-o zi ma trezesc ca unul dintre cei mai buni oameni din echipa imi cere o intrevedere intre patru ochi. Numai la gandul ca ar putea sa-mi dea acea veste, incep sa-mi fac scenarii de supravietuire a echipei si sa-mi pun nenumarate intrebari. Oare e nemultumit(a)? Oare este vanat(a) de concurenta? Oare isi cauta alt job sau deja si-a gasit altul? Oare trebuie sa ii fac o contraoferta la cea pe care a primit-o din partea altei firme? Cat imi permit sa merg de sus si de unde as putea obtine un buget suplimentar? Oare e bine sa il/ o retin cu orice pret?
Din pacate nu exista un raspuns sigur si nici macar complet rational la astfel de intrebari si situatia trebuie analizata cu discernamant de fiecare data.
Ce este sigur, insa, este ca e bine ca despartirea, daca se intampla, sa se faca in termeni amiabili, adica sa lasam “usa putin deschisa”, caci nu se stie niciodata unde si cum ne intalnim cu respectiva persoana, plus ca pana la urma business-ul e business si exista viata si dincolo de el sau in alt business.
Cu putine exceptii (in cazul plecarii oamenilor de vanzari, de exemplu), nu am inteles atitudinea ostila a unor angajatori care interzic angajatilor care pleaca din organizatie sa-si pastreze numarul telefonului mobil. Sau care interzic revenirea in organizatie mai devreme de un an sau doi de la plecare? Mi se par forme de razbunare, iar organizatiile ar trebui sa fie mai rationale si mai pragmatice decat atat. La urma urmei scalvia a fost abolita demult si fiecare om are dreptul sa-si construiasca cariera. Iar din perspectiva pragmatismului, este bine sa avem oameni care ne fac o imagine negativa in piata din cauza unui numar de telefon? Sau buni performeri, care cunosc cultura si procesele care, daca doresc sa revina in organizatie, sa nu o poata face decat dupa mult timp? De cele mai multe ori cei care revin, numiti si angajati bumerang, nu numai ca vor continua sa fie buni performeri, dar vor fi si oameni mai loiali si sustinatori ai brandului. De ce? pentru ca “s-au fript”, au facut o greseala plecand si este posibil sa se simta vinovati fata de companie.
Numiti si angajati bumerang, fostii angajati care revin in companie sunt o potentiala resursa pretioasa care nu ar trebui respinsa, iar politicile de resurse umane, cel putin cele scrise, sa nu mizeze pe diverse sperietori in retentia personalului. Bineinteles, judecatile de mai sus nu se aplica mercenarilor care topaie dintr-o companie in alta la vanatoare dupa cresteri salariale facile.
Autor: Marilena Petrec
